Exerciţiu de comunicare… artistică

Sunt ambasador al competiţiei de desen Dream Car Art Contest organizată de Toyota şi doresc să fac cunoscut acest concurs celor care nu au aflat de el.

dream car art contest

Deoarece se adresează copiilor, mă pot orienta în două direcţii mari.

A. Spre copii

B. Spre părinţi sau adulţi care au în preajmă copii.

A. Dacă aş vrea să mă adresez copiilor, ar fi bine să mă duc spre zonele unde aceştia pot fi întâlniţi. Să nu uităm că este o vorba de copii talentaţi la desen, iar aceştia pot şti sau nu că au acest dar.

A1. Unde i-aş putea găsi pe prichindeii recunoscuţi pentru schiţele sau desenele impresionante pe care le fac? Bineînţeles, la şcoală, dar aşa e prea puţin creativ (deşi nu e simplu, aşa că las altora acest aspect deloc de neglijat – să meargă din şcoală în şcoală (mai ales la cele cu profil de artă), din clasă în clasă, în căutarea tinerelor talente).

– Ca să fac lucrurile mai interesante, aş face pliante de prezentare pe care le-aş distribui în librării şi în centrele de arte plastice, care s-ar da împreună cu materialele de pictură sau desen (bineînţeles, le-ar lua adulţii pentru copiii lor). Iar dacă ar fi distribuite de un samurai cu ochii oblici, cred că ar avea mult succes.

– Aş provoca profesorii care organizează cursuri de desen sau pictură în diferite locaţii gen centre culturale, palatul copiilor, etc să îşi încurajeze elevii să își dezvolte imaginația și să participe la acest concurs.  

– Aş merge în parcurile sau zonele unde sunt mulţi pereţi “mâzgăliţi” cu graffiti, aş intra în vorbă cu autorii şi i-aş convinge să participe (dacă au vârsta corespunzătoare).  

A2. Copiii cu talent necunoscut la desen trebuie căutaţi. Cine ştie de unde sare iepurele? Poate că au talent, dar nu ştiu asta pentru că nu au pus niciodată mâna pe o pensulă sau nu au avut îndrumarea necesară…  

– Aş organiza concursuri de desen pe asfalt, în marile parcuri, în parcările de mall-uri sau supermarketuri (şi aşa copiii se plictisesc la cumpărăturile pe care le fac cei mari). Iar pe cei înzestrați i-aș îndruma să se înscrie în concurs.

– Samuraiul mai sus sugerat ar putea merge şi prin parcuri sau în spaţiile de joacă pentru copii (acelea dintre blocuri), să se prezinte bunicuţelor şi să le ceară voie să le invite nepoţii la întrecerea artistică.

– Aş merge în orfelinate şi aş entuziasma copiii să își deseneze maşina visurilor. I-aș putea inspira cu o plimbare în grup într-o Toyota…

– Unii copii sunt dați de părinți la karate, aikido, etc. În colaborare cu profesorii lor, le-aș prezenta posibilitatea de a ajunge în țara de unde au venit artele marțiale japoneze. Cu siguranță unii se vor înscrie la concurs fără să stea pe gânduri, cu sau fără cursuri costisitoare (e posibil să își descopere brusc talentul la desen).

– Dar nici cu micii șoferi (de cart, de exemplu) nu mi-e rușine. Din același motiv. Mașinile rapide sunt (și) în Japonia. Șansa de a ajunge în Țara Soarelui Răsare (doar) cu ajutorul planșei pe care au desenat mașina lor de vis nu este de neglijat.

– Desenul nu este doar pe hârtie, cei talentați se pot ascunde în spatele monitoarelor, așa că aș anunța concursul și la cursurile de IT pentru copii sau pe rețelele de socializare accesibile adolescenților, chiar dacă pentru a participa trebuie să lase mouse-ul pentru un creion sau o pensulă (ori mai multe).

B. Pentru a prezenta adulților concursul de desen pentru copii, aș pune un afiș colorat, tematic și atrăgător, la:

–  cabinetele medicilor de familie și la stomatologie (le mai descrețește fruntea și le dă speranțe de călătorit, mai ales că excursia în Japonia împreună cu copilul lor este sponsorizată),

–  magazinele de piese auto (copiii ai căror părinți conduc mașina ar putea avea o viziune despre cum ar vrea să arate mașina lor când vor fi mari),

– cursurile de limbă japoneză (se înțelege de ce…) şi pe reţelele de socializare (un subiect bun în grupurile de mămici preocupate de activităţile extraşcolare ale copiilor).

Bineînțeles, și în acest caz samuraiul (deja prezentat) sau un pilot de curse ar putea fi mascota concursului. Sau un mic pictor cu ochi mari…

În toate cazurile de mai sus, aș pune accentul pe universalitatea mesajelor vizuale, pe trezirea imaginației și a creativității, aș încuraja libertatea de exprimare. Visul este un prim pas spre realizare.

Cât succes aș avea? Dacă v-am convins cel puțin să deschideți pagina de concurs şi să îi spuneți despre el vecinului cu trei copii sau bunicuţei – colegă de serviciu, consider că am reușit.  Viziune inspirată vă doresc!

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

About Veronica Godeanu

Profesoara la Centrul de Meditație și Yoga - Kamala
Acest articol a fost publicat în SuperBlog 2013 și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s