Noblețe și parfum

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilărie, îmi amintesc de copacii cuceriți de cutezanța mea băiețească, de jocuri cu bețe, mingi sau strategii de urmărire, specifice jumătății masculine a planetei, în urma cărora apăream acasă cu nenumărate efecte secundare: zgaibe, vânătăi, julituri, cucuie… Ba o dată am primit un ditamai gips la genunchiul drept, după o fractură neprevăzute în planul expediției hibernale pe dealul din apropiere.

Deşi speriată de avântul meu haiducesc, mama mă readucea cu picioarele pe pământ şi îmi reamintea că sunt fetiţă. Nu mă certa, ştia că vor trece curând toate aceste impulsuri. După ce mă oblojea, întotdeauna mă ungea cu o cremă plăcut mirositoare. Nu era întotdeauna aceeaşi, nici nu avea cum, căci nu o surprindeam mereu acasă, unde avea arsenalul de îngrijire gata pregătit. Ea scotea ca prin minune din poşetă (când dulăpiorul din baie sau noptiera erau prea departe) un flacon cu cremă Doina.

Indiferent dacă era Emulsia cu lăptişor de matcă, Laptele nutritiv clasic sau Emulsia nutritivă cu extract de castraveţi (pe care le folosea în scopuri necunoscute mie atunci), mama mea lua puţin din licoarea albă, mătăsoasă, şi cu mâini fermecate o întindea pe pielea mea cu multă iubire şi blândeţe, spunându-mă că aşa o să treacă mai repede şi voi fi din nou frumoasă şi delicată ca o zânuţă. Dacă mă dureau dinţii sau mă plângeam că m-a tras de codițe colegul de clasă, mă ungea uşor pe obraz și pe mâini cu un pic de lapte Doina, ca să alunge tristeţea mea și să mă liniștesc cu un miros plăcut.

Şi tristeţea, şi juliturile, treceau mai repede (sau cel puţin aşa simţeam eu atunci). Şi, în plus, îmi reamintea astfel mereu de feminitatea mea ascunsă (încă) destul de bine după masca băieţească.

Anii au trecut, iar ea, devenită bunică, are şi acum mâini fermecate cu care a îndepărtat lacrimile nepoţilor ce au învăţat să meargă,  s-au căţărat şi ei în copaci după şi-au înfrumuseţat genunchii cu juliturile copilăriei…

Atingerea blândă, însoţită de parfumul mătăsos al laptelui Doina – aşa mi-o amintesc pe mama, care şi acum foloseşte zilnic crema pentru îngrijirea feţei, dar şi pe post de analgezic, pentru masaj sau pur şi simplu pentru o mireasmă discretă feminină.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la Doina, îmi vin în minte săli luminoase, cu balerini valsând, o atmosferă clasică, elegantă, nobilă. De aceea am fost neplăcut surprinsă de atmosfera creată de videoclipul de prezentare a cremei Doina, realizat în colaborare cu Krem. Sigur nu mă încadrez în publicul ţintă al campaniei.

E o nepotrivire de caracter între muzica respectivă (poate la modă printre tineri) şi gama Doina, care este ca o prinţesă elegantă, cu o prezenţă învăluitoare, simplă şi accesibilă, o prietenă foarte bună a cărei prezenţă te inspiră, te înalţă, te face mai bună.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

About Veronica Godeanu

Profesoara la Centrul de Meditație și Yoga - Kamala
Acest articol a fost publicat în SuperBlog 2013 și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s