Scrisoare de intentie

Dragii mei,

Dupa cum stiti, eu sunt o adepta a calatoriilor. Zilele trecute am auzit de expresia „work and travel in America„. Nu am avut liniste pana nu m-am interesat despre ce este vorba. Si acum am pareri de rau. Pareri de rau ca nu mai sunt studenta, sa pot beneficia si eu de o astfel de experienta!

Cei de la CND- Turism ofera, pe langa vacante speciale,  si un program  prin care studentii la zi ai universitatilor acreditate, sa poata merge patru luni in America. Un angajator local le da de munca si ei, in timpul liber, pot sa calatoreasca, sa cunoasca studenti din alte tari participante, sa se acomodeze altui stil de viata; si nu in ultimul rand, sa se maturizeze independent.

Da, e cam tarziu pentru mine, mai ales ca nu intentionez sa mai urmez o facultate; nici fetei mele, Ioana, nu cred ca i s-ar potrivi, tinand cont de lipsa de atractie catre calatorii; dar pentru Vladimir, baiatul meu, as fi tentata sa pun niste bani deoparte sa ii aiba pregatiti pentru un prim „work and travel”.

Stiti ca in cei cinci ani de facultate nu m-am dat in laturi de la nici o „iesire”.  Am fost la Sopron, in Ungaria, la un concurs intre facultati; am fost in Ilmenau, Germania , intr-un „international student week”; mi-am facut lucrarea de licenta in Coimbra, Portugalia. Si chiar si in 2014 , la 15 ani de la terminarea cursurilor, am fost iar „student”, in proiectul Grundtvig al scolii unde invata copiii mei.

Toate experientele au fost extraordinare, dar asa de emotionanta ca cea din luna mai a acestui an… nu stiu daca mai poate fi vreuna. „The Power of the Life Stories!” a fost tema proiectului din Belgia, in acest an. Ne-am intalnit acolo adulti din cinci tari, unii mai diferiti decat altii. Si totusi ceva ne-a unit: dorinta de a impartasi lumii din povestile de viata, mai dulci sau mai amare.

DSC_0096IMG_20140511_145003<<In piata centrala din Maastricht, Olanda, zece femei cu plase galbene in mana, se ascund de rafalele de ploaie. Suntem noi, in ziua libera dinaintea sesiunii de lucru . Peste nici zece minute, soarele alunga norii si cele zece femei se imprastie ca potarnichile… unele la o prajitura, altele la shopping, in continuare ; eu , cu aparatul foto in mana, ma minunez de fiecare element arhitectural , modern sau mai vechi; imi atrage atentia o poarta de lemn, pe care vad ca intra cativa oameni. Ii urmez si, nu mare imi e uimirea cand , ridicand privirea, descopar interiorul unei biserici. Dar nu una obisnuita, ci una plina de carti! wow! Carti vechi, carti noi, manuscrise, harti, atlase… tot ce isi poate dori un librar. Defect profesional, ce sa-i faci! Am rasfoit o gramada de carti, am “furat” idei pentru alte legaturi de file, am urcat la etaj si am privit, fara sa ma satur, minute in sir, furnicarul din biserica.
DSC_0110M-am desprins cu greu de cuvintele cu miros de tamaie si am iesit in vuitetul strazii. Ma alatur catorva colege . Mai incolo, un magazin avea tapetat un perete cu boxe; da, boxe de toate marimile si formele. Un altul avea un ecran imens , de pe care ne straduiam sa prindem oamenii care faceau surf. De mult nu am mai ras atat! Ce bine sa nu-ti pese ce zic oamenii din jur! Sa traiesti momentul!
P1340368Impreuna cu fetele am ajuns la parcul de distractii. Mult, mult mai mare decat ce vazusem eu pana atunci. Se aud rasete, chiote, strigate de frica… un vacarm placut; stam putin sa nu ne oboseasca. Mai departe, bisericile cu turlele colorate diferit, simbolizand binele si raul, statui, vitrine atragatoare, reclame interesante si, uite si posta.

P1340219Bineinteles ca am remarcat-o, la fel ca si toate cutiile postale din cartierul unde am stat la Genk. Nu stiu altii cum sunt, dar eu inca mai scriu scrisori, inca mai tin legatura cu oameni dragi prin astfel de metode invechite: vederi sau scrisori. De la cutii postale simple, din metal, pana la cele elaborate, cu picior de piatra, toate iti zambesc din fata casei, alaturi de un gard viu , o tufa de trandafiri sau un pitic de gradina . E vorba de comunicare, de relationare. Sincer , vreau sa cred ca nu erau folosite doar la primire de facturi.

P1340832IMG_20140512_222030Dupa-amiezele le-am petrecut in mijlocul comunitatilor din zonele respective. O seara greceasca, una turceasca, una belgiana. Atmosfera a fost extraordinara, condimentata cu melodii cantate de participanti la proiect. Dupa ce am vizitat mina de carbune, am avut ocazia sa ascultam si corul minerilor. Inchipuiti-va douazeci de batranei cantand dumnezeieste corul din Aida sau alte melodii autohtone. Totul a culminat cu “Have a nice day”, melodie pe care o fredonez de atunci aproape incontinuu. Unde mai pui ca ni s-a alaturat si primarul din Genk si am putut face o poza cu dansul! Ne-am simtit importante! Pozele cu minerii, noi purtand echipamentul lor de protectie, cine stie, poate vor deveni probe de divort. Doamne fereste! Noi am fost fete cuminti… scapate de acasa. (A se vedea gluma!) 

Apropo de fete cuminti. Intr-una din dimineti, mergand, pentru discutiile de dimineata, in camera la colege, observ pe coridor, un barbat dormind pe o saltea in fata camerei doamnelor profesoare. Mai stiti povestea cu cele 12 fete de imparat? Ei bine, si eu! Acel barbat le-a pazit sa nu fuga noaptea si sa ne lase singure pe meleaguri straine! Glume , glume, rasete si… aflam ca de fapt nu a putut dormi in camera din cauza sforaiturilor colegului. Deci si ei sforaie, nu numai sotii nostri! Sa nu va grabiti sa va gasiti sot din strainatate, ca si el va poate face nopti albe, zgomotoase!

DSC_0578Cea mai atractiva actiune propusa de organizatori , a fost cea din dupa-amiaza de joi. Ni s-au dat cartele de transport, un ghid si cateva destinatii, la ore precise. Am luat tramvaiul, am ajuns la statuia omuletului reprezentativ al Bruxell-ului si acolo am intalnit un grup de studenti din asociatia organizatoare. Avand cateva cuvinte scrise pe o foaie, au incercat sa ne prezinte monumentul si importanta sa. Le-am multumit, am luat metroul si, in fata Parlamentului European, am intalnit alt grup. Informatii, discutii, poze… Si iar metrou si iar muzeu si iar grup de studenti. Jocuri, ghicitori, zambete, poze… O alta destinatie, alti studenti, alte informatii.

DSC_0700De ce mi-a placut? Pentru ca a fost ca un concurs de orientare in care toti am castigat. Pentru ca au fost implicati toti membrii asociatiei, mai vechi sau mai noi, toti studentii, mai avansati cu invatatul sau chiar la inceput. Nu am avut timp sa-i cunoastem pe toti, dar avem un site unde sunt prezentate povestile lor si ale noastre. Putem retrai acele momente oricand dorim.>>

Cum poti sa renunti, cand stii cate facilitati si amintiri placute ai avea, la un sejur prin CND Turism?

It’ a „must have”!

 

Articol scris pentru proba 11 a SuperBlog 2014.

Acest articol a fost publicat în SuperBlog 2014 și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s