Din prea multa dragoste

– Buna ziua! Ma bucur ca sunt membra in aceasta comunitate. Sunt inconjurata de oameni deschisi sa impartaseasca emotii, bucurii, necazuri. Din acestea invatam. Acestea ne dau variante de a trata mediul inconjurator, fie el uman sau natural. In cele ce urmeaza va voi relata o povestioara despre frica, neputinta si grija. Nu este vorba decat de un vis, dar care nu as vrea sa devina realitate . Niciodata, pentru nimeni.
– Noapte. Intuneric. Teama.
Deodata, aud vocea fetei mele. Dar, ce se intampla? Parca se zbate si este oprita sa strige. Pulsul mi se ridica si incerc sa-mi dau seama de unde se aude. Bajbai printre copaci si tufe, ma impiedic, ma ridic, iar cad. In fata, deslusesc o cladire. De acolo se aude vocea! Nu ma pot ridica, nu ma pot misca deloc. Parca sunt lipita de pamant. Fetei mele i se intampla ceva rau si eu nu pot sa o ajut! Cumplit! Un fior ca de gheata imi strabate sira spinarii.
Ajutoooooor! Ajutooooor! Parca nici ecou nu au tipetele mele! Heeeiii!!! Sunt strigatele unei mame care nu poate face nimic sa-si ajute fata. Lacrimi de neputinta curg pe obraji. Sunt lacrimi fierbinti, care lasa urme adanci pe o fata brazdata deja de griji. Bataile inimii le aud insutit. Plansul copilei imi zgarie mintea si sufletul. Doamne, da-mi putere sa trec peste aceste clipe. Trebuie sa fiu puternica, sa o pot incuraja „dupa”. Dar nu vreau sa existe acest eveniment!  Nu vreau sa existe un „dupa”. Trebuie sa ajung la ei ACUM! L-as cioparti si batuci pe cel care imi violeaza fata, de nu l-ar mai recunoaste nimeni!–
Am deschis ochii. Lacrimile siroiesc pe obraji. Plang in hohote. Abia pot sa mai respir. Ma uit in jur. Ce usurare, a fost doar un vis! Ma indrept catre camera copiilor, cu inima batandu-mi nebuneste. Amandoi sunt bine, in siguranta. Dorm linistiti. Ii sarut pe frunte si ii privesc. Baiatul are noua ani, iar fata 14. Fetele nu sunt inca o atractie pentru copil. Dar fata cocheteaza cu ideea de a avea prieten, de a avea libertate, de a fi ” buricul pamantului”. KomunomoLogo_patrat-250x250

Probabil acest vis este urmare a discutiilor de peste zi. I-am explicat faptul ca eu am incredere in ea, dar nu am in lumea inconjuratoare! Nu din acest punct de vedere. Sa faci cateva luni judo nu este de ajuns pentru a te apara. La fel cum nu cred ca a fi dura in limbaj cu cei de sex opus ar fi de ajuns sa fii in siguranta in preajma lor. Da, stiu, in cazuri extreme adrenalina te ajuta sa prinzi puteri nebanuite!
Imi simt inca fata arzand. Strang in pumn batista si parca mai simt fiorul rece pe sira spinarii.
Numai daca traiesti o astfel de experienta poti stii cum te simti. In acele momente ori esti ca paralizat ori ai o energie ce poate misca muntii din loc. Dar groaza si neputinta sunt de neexprimat. Orice mama isi doreste sa aiba copii fericiti, feriti de astfel de intamplari traumatizante. Si intervenim prin orice mijloace spre a ne atinge scopul! Totul se intampla din prea multa dragoste.
– In cazul de fata as spune ca este vorba de o emotie sanatoasa, asociata cu un gand realist. Raspunsul emotional este direct proportional cu situatia care l-a declansat. A fost o situatie noua, neasteptata, si, in lipsa unui raspuns elaborat de actiune, s-au manifestat furia ( reflexul de aparare activa) si frica ( reflexul de aparare pasiva).
-As vrea sa traiesc numai emotii pozitive, dar viata ne ofera din toate cate putin. Binele si raul se completeaza si avem parte de manifestari din cele mai complexe si complicate. Va multumesc pentru ca m-ati ascultat! Abia astept sa ascult povestile celorlalti colegi. Aceasta comunitate imi face bine. Simt o bucurie imensa ca am cu cine vorbi despre ceea ce simt, fara sa fiu judecata! Va multumesc, din suflet, inca o data, ca existati!

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2014, proba 21.

Acest articol a fost publicat în SuperBlog 2014 și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Din prea multa dragoste

  1. eu nu am copii (desi mi-as dori) insa povestea m-a prins pentru ca pur si simplu am experimentat starea de neputinta intr-o intamplare de viata si de moarte. e absolut crunta. frumos articolul, multumesc.

    • Ioana Morar spune:

      Va multumesc pentru mesaj. Va multumesc si pentru probe! A fost interesanta intoarcerea la emotii. Uneori uitam sa respiram, daramite sa ne mai exprimam sentimentele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s