Sarutul Iernii

O zi posomorata de iarna. Ninsoarea s-a transformat, pe negandite, in lapovita.

O femeie frumoasa, cu o umbrela multicolora, se strecura cu agilitatea unei gazele prin multimea infrigurata. Zambetul misterios, determina barbatii sa intoarca dupa dansa capetele, mirati. Cum poate fi cineva atat de frumos intr-o zi de iarna?

Fericirea de pe chipul ei venea din faptul ca, in sfarsit, isi luase inima in dinti si obtinuse actele de autorizare. Era, de azi, si ea, CINEVA! Doar stampila mai lipsea. Asa ca, acum, se indrepta spre sediul Colop, unde vazuse niste „bijuterii” numai bune pentru actele ei.

Vanzatorul, amabil, i-a aratat mai multe tipuri de stampile. Dar ea, cu incredere, a luat de pe raft pachetul Duo-Deal R 24 si , zambind, a intrebat:

– Imi puteti imprima datele mele pe stampila mare si altceva pe cea mica, va rog?

Gandul acesta ii venise uitandu-se indelung la oferta. Animalute: pisici, broscute, catei, pasarele, chiar si struti… soarele, luna…  Vroia sa imparta cu fata ei de sase ani bucuria acestei zile.

-Cu siguranta se va bucura fetita mea daca ar avea o stampila cu cel mai frumos fulg de nea! Ne ajutati, va rog?

-Bineinteles, suntem experti in personalizare!

-Multumesc din suflet, sunteti un inger!

Ajunsa din nou in valtoarea infrigurata, parca a zburat spre casa. Fetita o astepta la geam, ca pe Marry Poppins. Intotdeauna se intampla ceva minunat in preajma mamei ei.

Nici de aceasta data nu a fost dezamagita. Abia intrata pe usa, mama a deschis mana inmanusata si i-a daruit „sarutul iernii”, mica stampila cu cel mai frumos fulg de nea. O imbratisare scurta si, zambind siret, fetita s-a indreptat, cu pasi de balet, spre camera ei.

A inchis usa binisor si, incet, a sarutat „Iarna”. Stampila s-a scuturat, ca trezita dintr-un somn adanc. A inceput sa rada cand fetita a luat la rand toate desenele de pe masa, foile scrise , caietele si le-a facut cunostinta cu cel mai frumos fulg de nea. Dar cel mai mult, s-a bucurat cand , unul cate unul, fulgii au inceput sa prinda viata pe corpul fetitei. Pe nas, pe gat, pe obrajori, pe manute, pe picioruse, pe burtica… pe frunte.

Rasetul cristalin al celor doua a ajuns si la urechile mamei. Nici n-a apucat sa se ridice de la birou, ca fetita navali in camera, tinand doar stampila in mana.

-Uite, mami! Sunt Zana fulgilor de nea! Ai vazut ce a facut adorabilul „Sarut al Iernii”? A pornit iar ninsoarea!

Mama s-a speriat de micuta aparitie, iar stampila a  tremurat de teama ca ar fi facut o traznaie. Femeia s-a uitat pe geam , a inceput sa rada in hohote si sa danseze cu fetita, sarutandu-i obrajorii rosii.

-Ma bucur sa te cunosc, Zana a fulgilor de nea! Ai un costum superb! Croitorul se pare ca e priceput! spuse ea si ii facu cu ochiul micutei stampile!

Mandru foc, fulgul de nea i-a indreptat manuta fetitei catre asternuturi, pat, oglinda si, razand amandoua, au facut o carare argintie pe podea.  In drumul lor, rasetele cristaline pareau ca nu mai inceteaza. Fetita isi aranja din cand in cand buclele aurii si fiecare atingere o gadilea pe stampiluta. Rasete si chiote din plin.

Oboseala si-a spus in cele din urma cuvantul si, un ochii impaienjeniti, fetita a sarutat stampila si a pus-o in cutiuta ei, urandu-i „Noapte buna!”.

Stampiluta si-a dat seama ca si ea era obosita de atata joaca si, inainte sa adoarma, se gandi ca de acum va fi frumos in fiecare zi.

Fie vorba intre noi, a fost cea mai frumoasa zi din viata unei stampile si as vrea si eu sa fiu una ca ea, macar pentru o zi!

Articol scris pentru SuperBlog 2016, proba 5.